♣Versuri dragi
.
Poveste sentimentală
Pe urma ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stăteam la o margine-a orei,
tu - la cealaltă,
ca doua toarte de amfora.
Numai cuvintele zburau intre noi,
înainte si înapoi.
Vârtejul lor putea fi aproape zărit,
si deodată,
îmi lasam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam în pamânt,
numai ca sa privesc iarba-nclinata
de caderea vreunui cuvânt,
ca pe sub laba unui leu alergând.
Cuvintele se roteau, se roteau între noi,
înainte si înapoi,
si cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, într-un vârtej aproape văzut,
structura materiei, de la-nceput.
Nichita Stănescu
Iti place să citeşti sau să scrii ? Te relaxează o glumă bună ,după stresul de zi cu zi ?
Există versuri care-ti sunt dragi si care te caracterizează?Participa si tu!
La Sorin găseşti detalii!
