Trec clipele grabite, se duc si nu stiu unde, Raman cu palma-ntinsa si-ncerc sa le adun si simt cum curge-n mine atata suferinta incat ma tem ca ard, ca ma transform in scrum... Privesc in jur si-s singur...nu-i nimeni sa ma vada, chiar daca toti roiesc grabiti n jurul meu, alearga, striga, sunt ocupati, au treaba… As vrea sa stau de vorba si n-am cu cine, Doamne, adun cuvinte multe si n-am cui sa le spun, si viata trece-n graba si clipele –adunate se risipesc in zare...baloane de sapun...
Simt cum trecutul se transforma-n scrum, Iar suferinta toata pierduta e in noapte, Lujeri de lumina mi se nasc in piept Si Te stiu alaturi cand pasesc pe drum! Acum nu mai sunt singur, caci te am pe Tine, Si vreau sa-Ti multumesc : Acum pot sa iert !!!
"Iubesc îmbrăţişările... acelea care îţi intră până în Suflet... acelea care îţi încălzesc inima atunci când îi este frig... acelea pe care te gândeşti că nu le vrei, dar sunt singurul lucru de care ai nevoie... acelea care te ţin strâns atunci când vrei să fugi..."
De n-ai fi existat , pe cine-aş fi iubit ?
De nu te-ai fi născut , pe cine-aş fi iubit ?
Şi-n nopţi cu clar de lună , pe cine-aş fi dorit ?
Eu nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet şi noroi- dar mă gândesc la tine. Cu gheare de lumină o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul, că sufletul mi-aşa curat, cum gândul tău il vrea, cum inima iubirii tale-l crede. Vei plânge mult atunci ori vei ierta? Vei plânge mult ori vei zâmbi de razele acelei dimineţi, în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă: "Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?"
În păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!
Stelele par îngheţate, cerul pare oţelit,
Iar zăpada cristalină pe câmpii strălucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce scârţâie sub picioare.
Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteios
Ca înaltele coloane unui templu maiestos,
Şi pe ele se aşează bolta cerului senină,
Unde luna îşi aprinde farul tainic de lumină.
O! tablou măreţ, fantastic!... Mii de stele argintii
În nemărginitul templu ard ca vecinice făclii.
Munţii sunt a lui altare, codrii - organe sonoare
Unde crivătul pătrunde, scotând note-ngrozitoare.
Totul e în neclintire, fără viaţă, fără glas;
Nici un zbor în atmosferă, pe zăpadă - nici un pas;
Dar ce văd?... în raza lunii o fantasmă se arată...
E un lup ce se alungă după prada-i spăimântată!
